[ Scurt dialog. ]

- Azi am ghinion. - imi spuse zambind. -

- De ce zambesti? Daca ai ghinion...

- Pentru ca nu pot fi trista cand ma gandesc la el.

[ The near Past. ]

Cum este sa vrei sa dai timpl inapoi la "Ce a fost odata..."? Cum este sa-ti fie dor de ceva ce inainte nu intelegeai, nu voiai...te speria? Ar trebui sa spun ca e patetic din partea mea sa ma plang acum, inainte nici nu voiam ceva din toate astea. Nu simteam nimic, voiam sa simt si totusi nu. Acum, cand simt...este ori prea bine, ori prea rau. E gresit sa fi suparat din nimic?

"Ce e scris, ramane scris.

Ce nu este, va fi. "

3DG - Time Of Dying

[ Si tu imi soptesti ca ma iubesti. ]

 Ador imbratisarile lui calde, soaptele sale dulci si mangaierile lui tandre. Ma fac sa ma simt cea mai importanta fiinta pentru el... nu, el ma face, doar el... Ii ador parfumul pe care stiu ca nu dupa mult timp il voi uita. E ametitor si placut, iar vocea sa imi alina sufletul.
Pentru el as fi dispusa sa ma arunc in mrejele iadului, mi-as calca pe orgoliu, m-as lasa descoperita pentru a putea fi ranita foarte usor, mi-as sacrifica tot ce as avea mai scump terminandu-se cu mine. M-as vinde unui vis ce s-ar termina curand. Pentru ca iubirea lui mi-ar alina orice durere, chiar si pentru putin timp. El este speranta mea de zi cu zi, visul meu, gandul meu, inima mea... cea mai importanta persoana. Pentru ca m-a invatat sa traiesc din nou si sa iubesc... il iubesc.
Te rog nu ma trezi in realitate spunandu-mi ca totul a fost un vis prefacut in scrum, te rog nu-mi spune ca m-ai ridicat la cer doar ca sa ma vezi cazand adanc in suferinta. Te rog, iubeste-ma cum nu ai mai iubit pe nimeni si nu vei mai iubi, ai grija de mine cum ai avea de propriul tau copil, vorbeste-mi ca si cum ai fi poet doar pentru mine, atige-ma ca si cum as fi un lucru foarte scump ce se poate sparge usor, iarta-ma pentru ca mai gresesc... tot ce fac este pentru ca te iubesc.





 Stiu ca se va termina... dar te rog, fa-o sa nu doara... te rog, pastreaza-ma mereu intr-un coltisor din inima ta. Ai grija de sufletul meu. Pentru ca fara tine, eu sunt nul.

"Cand ai plans...am plans."

Pierduta pentru eternitate...

O sa pun aceasi intrebare des intalnita...
Ce este iubirea? Ce inseamna sa visezi, sa crezi, sa speri? Ce inseamna sa te gandesti in fiecare clipa la acel zambet placut, acei ochi patrunzatori, acea privire de care te-ai indragostit prima oara...acel glas cristalin. Ce inseamna sa simti? Fiecare dintre noi a simtit mereu anumite lucruri, frica, iubire, ura, tristete, fericire...si multe altele, atunci...cum e sa nu simti nimic? E sfasietor!
Nu simt nimic, nu vad nimic, doar un spatiu gol...sunt pierduta in singuratatea. Mi-e frica, desi as mai vrea inca o data sa ma scald in tot ce inseamna iubire, sa ma innec in suferinta, sa ma ridic sperand, sa visez departe si sa ma invelesc in fericire. Pentru ca...atunci simt, traiesc. Atunci e bine, e rau, atunci simt caldura sufletului sau langa al meu. Pentru ca fara dragoste...si trandafirul se oflileste.

[ The last night ]

[Pare ciudat sa scriu iarasi despre tine, Deleted, in loc sa scriu despre V sau M sau A sau oricine mi-ar citi scrierile, dar...iata-ma aici. ]

De cateva zile, ma gandesc incontinuu la tine si...as vrea sa sti cat de dor imi e de tine, cat de dor imi e sa stau pana dimineata langa tine incapatanandu-ma sa nu te las singur; cat de dor imi e de imbratisarea ta calda. Mi-e dor sa pretind ca stau in bratele tale si tu in ale mele, sa ma simt protejata de cuvintele tale blande...

Iar, mi-e teama sa-ti marturisesc toate acestea din pricina ca, nimic din cuvintele mele n-ar mai insemna ceva pentru tine, sau ai fi pasiv la tot ce ti-as dezvalui. Mi s-ar frange inima.

[ Nu stiu de ce toate acestea si, de ceva timp, totul mi se pare fara noima, deci..n-as putea raspunde nici aici.]

" Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate plans. "

~ Alta fila de jurnal. ~

Patetic...ca intotdeauna.
Ce credeam ca odata s-a terminat a venit inapoi vrand sa ma omoare pe dinauntru ca de obicei, iar plansul imi este interzis sa-l arat. Singura mea liniste sunt aceste randuri scrise printre lacrimile inimii. Ce ar putea sa doara atat de mult? O prietenie pierduta sau raceala din vorbele unui fost prieten? (just friends...) Ironic, patetic sau pur si simplu prea ciudat? prea dureros...

Acest joc nu este corect, nimeni nu m-a intrebat daca vreau sa joc acest rol, nimeni nu m-a intrebat ce personaj as vrea cu adevarat sa fiu, daca m-ar fi intrebat...as fi ales sa fiu un norisor. Acel nor care aduce ploaia cand pamantul este prea uscat, acel nor care te apara de razele soarelui cand e prea puternic, acel nor care atat timp cat esti aproape de cer nu te scoate niciodata din priviri si te urmareste incet. Sau pur si simplu...as vrea sa fiu ceva inofensiv si care nu poate fi distrus. [ O piatra? nu...e prea puternica pentru mine...nici de-as vrea n-as putea rezista atat de mult, dar la nevoie...orice e posibil. ] 
Aici imi inchei randurile, chiar daca totusi...mereu ar fi inca ceva de spus ce se uita, iar chiar atunci cand ai vrea sa-l spui/scrii ar fi prea tarziu.

p.s. I know you'll never know that...but I still want to be friends again, Deleted.