Nesiguranta.

Cu cat il privesc mai mult, cu atat imi dau seama cat de minunat este. Straluceste ca o stea pe un cer plin de nori. Zambetul sau radiaza blandete. Totul este asa placut la el.
Dar ma tem ca il voi rani. Poate ar fi mai bine sa nu-i vorbesc vreodata, sa nu-i destainui sentimentele mele patimase.

R.

Pot sa vad sfarsitul, dar nu si inceputul.

Baby, I need your love

In umbre am putut striga. In lumina am vazut intunericul. In inima ta am vazut iubire.
Cum ma pot bucura cand vad sfarsitul? Cum as putea zambi cand vad suferinta?
Cum ma pot bucura de prezent cand tot ce am imi este luat de timp?
Mi-as dori sa te pot pastra mereu langa mine, dar nu esti aici si... nu am destula putere.
Poate dragostea mea este doar o petala uscata ce continua sa sangereze,
iar prin firisoarele sangerii imi dau seama ca inca exista, slabita, in mine.

And I just want to tell you "I love you"

 

"I'm screaming, I love you so"

I need you to need me.

In noaptea aceea, mi-a fost frica sa-ti scriu, sa-ti vorbesc. Mi-a fost frica de respingere. Mi-a fost frica ca vei fi pasiv, ca te vei departa usor, din nou.
Daca mi-as cauta in inima, te-as regasi intr-un colt micut si rece? Asa aproape de mine, de sufletul meu? Ai mai fi acolo, ascunzandu-te de simturile mele, ca dragostea de intuitie?
Daca te-as ruga frumos ca un copil cuminte, m-ai lasa sa te iubesc? M-ai lasa sa-ti soptesc tot ceea ce simt in simple cuvinte?
Daca te-as lasa sa ramai in acel stingher colt, mi-ai putea fagadui ca nu vei pleca? Ca nu te vei evapora si ma vei lasa singura?
Daca ti-as dansa in umbre, mi-ai sopti in vise?

[ Nu veni, nu pleca, nu te stinge, nu trai, nu privi, nu uita, nu-ti aminti.
Stai cu mine, ia-ma de mana si nu-mi cere nimic in schimbul zambetului tau dulce. ]

O cheama Andreea.

"Ar trebui sa tinem minte ziua aceasta.
12 octombrie 2012."
O zi cu cateva picaturi de ploaie aievea. O zi de toamna. O zi sub umbrela ta. O zi meritata sa traiesti.
Make me yours forever and never became a memory.

Ochii ei se ascundeau in spatele timiditatii, iar sufletul ei bland zambea, speranta crestea. Era fericita. Fericita, dar speriata.

Words of another lonely soul.

Lumea este doar un loc trist in care sa iti ineci amarul si sa astepti pe cineva care va vrea sa fie langa tine. Lumea este un amalgam de suflete pierdute printre greseli, egoism, naivitate si o multime de sentimente ce caracterizeaza fiecare suflet, o multime de fapte.

Niciodata nu m-am gandit ca imi vei lipsi asa mult, ca voi da fiecare clipa a vietii mele asteptandu-te, ca voi risipi asa multe vise, asa mult timp cu gandul la tine. Niciodata nu credeam ca vei fi atat de important pentru mine. Dar acum esti si parca, fiecare secunda fara tine este risipita. Fiecare vorba, zambet.. fiecare fapt al acestor suflete care se afla in apropierea-mi este fara rost. Se uita usor, se pierde. Oamenii sunt niste fiinte care se pierd in amintiri si isi uita prezentul.
Am trait doar pentru tine iar dezobisnuinta de asta a fost chinuitoare. Suferinta pura. Intr-un final m-am obisnuit, dar inca doare. Caci existenta doare, viata doare. Tot ce nu te include este asa trist... dar este in regula.
Intr-un final, aceste suflete se regasesc si isi alina singuratatea in prezenta altora care sacrifica totul pentru un minut de fericire.