Când te uitam

"În serile în care berile m-au îmbătat, în serile în care alte fete-au fost la mine-n pat, în serile în care fumul mă făcea fericit, în serile în care toate astea te-au înlocuit, ştii orice n-ai face acum oricum mă laşi rece, scuză-mă, dar asta e o stare ce nu-mi trece, trecând prin destule, n-aveam cum să rămân bun, de aia am ajuns ăsta de acum, deja am inimă de piatră ce pulsează-n lavă, şi-un suflet veninos ce se hrăneşte cu otravă. e nasol, cică n-ai linişte, liniştea se ridică si arde inimioara, cheamă pompierii."

-GRATIMA

Fragment de poveste.

 L-am sarutat apăsat simţindu-i mâna dezmierdându-mi obrazul şi apropiindu-mi trupul de al sau. Tremuram. Mai apoi, i-am zărit ochii patrunzători, de culoarea mării căutându-mi privirea.

- Nu mai pun suflet, doar gânduri... Mai târziu vei uita. I-am ţinut privirea sobru, cateva secunde, căci doar atât puteam rezista.

Coma - Canta-mi povestea

Scriitor de modă veche.

Cine ar iubi un scriitor de modă veche ca mine? Nimeni. Nu pot dărui nimic.

Pot doar a scrie pe o foaie cu cerneală tot ceea ce sufletu-mi dictează spre a mea iubire, pot dărui doar cuvinte frumos armonizate ca într-o piesă de-a lui Mozart sau de-a lui Bethoveen.

Pot şopti vorbe duioase recitate dintr-un poem vechi, uitat într-o bibliotecă prăfuită sau venite pe moment, din mine.

Pot privi apusul alături de tine, stând liniştită, la pieptu-ţi, tăcând... tăcând, descifrându-ţi tăcerea sau îţi pot povesti despre culorile frumoase ale soarelui şi ale cerului, despre felul cum soarele se pierde în asfinţit.

Uneori îţi voi spune să mă laşi singură, între ale mele cărţi şi scrieri pentru că vocea ta, privirea ta, ochii tăi radianţi îmi vor distrage atenţia din ale mele nevoi singuratice, dar tu, iubirea mea, tu să stai lângă mine tăcând, să fii ca un paznic şi să mă aştepţi, căci atunci îţi voi aprecia mai mult grija, compania şi te voi răsplăti de două ori mai mult.

Alteori, în unele nopţi melancolice, nici eu nu voi ştii ce am, cum mă simt, nu voi avea o nevoie de lectură, voi fi pierdută în gânduri seci, atunci voi avea nevoie de tine mai mult ca oricând să fii lângă mine, să mă asculţi chiar de nu vei înţelege vrun cuvânt, să-mi vorbeşti duios, să mă iubeşti.

Iar atunci când îmi vei cere ajutorul, când vei avea nevoie de mine, de un sfat, de o grijă, de vorbe voi fi lângă tine trup şi suflet, căci sufletul unui scriitor este mare, dar neînţeles.

Vreau să ştii că, voi aştepta loială, privind cu îngrijorare şi răbdare la fereastră să-mi vii acasă.

Dragostea. Un titlu absurd.

Dragostea nu tine cont de limitele timpului sau ale spatiului, nu tine cont de cele omenesti sau neomenesti. Nu ţine cont de cât de mult sufletul pe care l-a luat în grija a fost rănit, de cat de mult a dăruit fără să primească, de cat de puţin a primit în schimb sau de cât de mult. Nu ţine cont de câtă depărtare s-a aşezat între persoana ce îndrăgeşte sau câtă răceală, la fel cum sclipirea din ochii celui îndrăgostit nu-şi pierde din fascinaţie cand întâlneşte privirea iubitei.

Dragostea nu cere nimic în schimb, dragostea este dragoste. Primeşte tot, de la ceva microscopic şi material până la ceva cu adevărat frumos şi sufletesc.Dragostea se sacrifică, iartă, face tot pentru persoana-i dragă; de la dăruire totală până la distrugere. Nu poate fi înţeleasă, nu poate fii cântată, scrisă, povestită sau orice altceva prin care oamenii ar încerca să o arate, să găsescă o explicaţie ştiinţifică sau să o dăruiască pe deplin. Mereu există mai mult şi mai mult.

Dragostea niciodată nu încetează, dragostea îşi găseşte rădăcini în orice, dragostea este infinită.

Găseşte putere în persoana dragă şi continuă oricât de greu sau imposibil ar fi.Dragostea este un sentiment, un sentiment din care se nasc toate simţirile firii omeneşti.

 "Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire." 

-Octavian Paller

Aberatii.Filosofari.Ganduri I

Timpul nu exista.

Prezentul va deveni in curand trecut, o intamplare care ti s-a intamplat azi o vei povesti cunoscutilor dupa cateva zile la trecut. Deci prezentul este un viitor trecut.

Cand esti in trecut, viitorul va deveni prezent. Te gandesti azi, prezent, ce vei face maine, viitor, iar cand vine maine, prezent, te gandesti ca azi este trecut si tot asa pana ce un ‘va fi’ devine ‘este’. Deci viitorul este prezent.

Lucrurile ce nu demult s-au intamplat si ti se intiparesc in mine ca fiind amintiri, erau odata in prezent. Azi te duci in oras, te bucuri de peisaje si de compania celor dragi, iar maine, cand te trezesti, te gandesti la ‘azi’ ca fiind trecut. Deci trecutul este prezent.

Zicand toate acestea, viitorul este trecut.

Deci, timpul este inexistent, noi suntem cei care i-am dat un nume fenomenului de schimbare, de crestere, de dezvoltare, dar in esenta, el nu exista. Este vorba doar de noi, vorbesc cu un egoism convins, nu?

Atunci, de ce ne referim la persoane ca fiind din trecut? Sunt persoane care le vedem in fiecare zi, doar ca nu mai avem legaturi cu ei, nu mai comunicam. Sunt persoane cu care am avut ceva de impartasit, dar nu mai avem. Amintirile, faptele, lucrurile din ceea ce numim noi trecut sunt pastrate in memoria de lunga durata(MLD), iar cele in care nu vorbim cu aceea persoana, ci doar le mai aruncam o privire in trecere sunt pastrate in memoria de scurta durata(MSD). De aceea ne referim la o persoana ca este din trecut, fiindca avem mai multe amintiri, mai multa tandrete, compasiune, sentimente pe care ni le amintim mai complex, iar acum cu toate astea fiind disparute, nu ne-a ramas compania acelei persoane, dar persoana exista in ceea ce noi numim prezent.

Aminteste-ti mereu.

"A fii 'broken' nu inseamna ca trebuie sa fii singura."

-Andii