You make me wanna die, killer.

Te-ai dematerializat din fiinta mea, esti in fata mea, chip de lut stins. Esti vinovatul sangelui ce curge din mine, sclipirea rosiatica care se diminueaza cu fiecare secunda se vede pe mainile tale, esti plin de mine, plin de vinovatie. Numele meu este scris pe tine cu o pana stacojie, cat timp vei nega aceasta? Iti vei nega victima cu fiecare pas ce-l vei trece peste cioburi de sticla in care mintea-ti joaca feste din trecut, amintindu-ti in fiecare zi cum m-ai calcat in picioare?

Numele tau este scris pe si in mine. Faci parte din mine, imi esti prezent in fiinta, esti cel ce imi ghideaza sangele prin vene. Ai uitat ca sangele meu este inghetat de cand ai incetat sa-mi incalzesti trupul? Fiinta mea urla tradare si inselaciune, minciuni. Esti o minciuna ce mi-a cuprins inima si mi-a strans-o in lanturile agoniei. Iti amintesti cum vedeai stelele prin ochii mei? Stelele s-au stins, dar si acum isi amintesc  ochii tai marini.

 Imi ucizi sufletul si inima si trupul. Imi orbesti ochii. Ma asurzesti. Ma lepezi de simturi. 

Te joci un joc periculos, dar ce face regele fara regina, criminalul meu?

"If my only option I had is to lose you then I would prefer death instead. Be it yours,by my hand,or mine by your hand."

Rece si gol.

Si stelele din ochii tai imi zambeau si ma ridicau deasupra norilor. acolo oamenii erau la fel de mici precum insectele, iar tot ce stiam se regasea in tine. nu voiam sa se mai termine. glasul tau imi era muzica, iar cuvintele tale se armonizau perfect. dar, ca si stelele, nimic nu este etern.

stelele din ochii tai s-au departat imprastiind o lumina fada in urma lor. cadeam, iar pe masura ce cadeam, lumina disparea. pamantul era atat de rece. atat de rece. si ma simteam atat de singura si rupta in mii de bucati. impactul a fost fatal pentru inima mea.

Seether - Fine Again

Când te uitam

"În serile în care berile m-au îmbătat, în serile în care alte fete-au fost la mine-n pat, în serile în care fumul mă făcea fericit, în serile în care toate astea te-au înlocuit, ştii orice n-ai face acum oricum mă laşi rece, scuză-mă, dar asta e o stare ce nu-mi trece, trecând prin destule, n-aveam cum să rămân bun, de aia am ajuns ăsta de acum, deja am inimă de piatră ce pulsează-n lavă, şi-un suflet veninos ce se hrăneşte cu otravă. e nasol, cică n-ai linişte, liniştea se ridică si arde inimioara, cheamă pompierii."

-GRATIMA

Fragment de poveste.

 L-am sarutat apăsat simţindu-i mâna dezmierdându-mi obrazul şi apropiindu-mi trupul de al sau. Tremuram. Mai apoi, i-am zărit ochii patrunzători, de culoarea mării căutându-mi privirea.

- Nu mai pun suflet, doar gânduri... Mai târziu vei uita. I-am ţinut privirea sobru, cateva secunde, căci doar atât puteam rezista.

Coma - Canta-mi povestea

Scriitor de modă veche.

Cine ar iubi un scriitor de modă veche ca mine? Nimeni. Nu pot dărui nimic.

Pot doar a scrie pe o foaie cu cerneală tot ceea ce sufletu-mi dictează spre a mea iubire, pot dărui doar cuvinte frumos armonizate ca într-o piesă de-a lui Mozart sau de-a lui Bethoveen.

Pot şopti vorbe duioase recitate dintr-un poem vechi, uitat într-o bibliotecă prăfuită sau venite pe moment, din mine.

Pot privi apusul alături de tine, stând liniştită, la pieptu-ţi, tăcând... tăcând, descifrându-ţi tăcerea sau îţi pot povesti despre culorile frumoase ale soarelui şi ale cerului, despre felul cum soarele se pierde în asfinţit.

Uneori îţi voi spune să mă laşi singură, între ale mele cărţi şi scrieri pentru că vocea ta, privirea ta, ochii tăi radianţi îmi vor distrage atenţia din ale mele nevoi singuratice, dar tu, iubirea mea, tu să stai lângă mine tăcând, să fii ca un paznic şi să mă aştepţi, căci atunci îţi voi aprecia mai mult grija, compania şi te voi răsplăti de două ori mai mult.

Alteori, în unele nopţi melancolice, nici eu nu voi ştii ce am, cum mă simt, nu voi avea o nevoie de lectură, voi fi pierdută în gânduri seci, atunci voi avea nevoie de tine mai mult ca oricând să fii lângă mine, să mă asculţi chiar de nu vei înţelege vrun cuvânt, să-mi vorbeşti duios, să mă iubeşti.

Iar atunci când îmi vei cere ajutorul, când vei avea nevoie de mine, de un sfat, de o grijă, de vorbe voi fi lângă tine trup şi suflet, căci sufletul unui scriitor este mare, dar neînţeles.

Vreau să ştii că, voi aştepta loială, privind cu îngrijorare şi răbdare la fereastră să-mi vii acasă.

Dragostea. Un titlu absurd.

Dragostea nu tine cont de limitele timpului sau ale spatiului, nu tine cont de cele omenesti sau neomenesti. Nu ţine cont de cât de mult sufletul pe care l-a luat în grija a fost rănit, de cat de mult a dăruit fără să primească, de cat de puţin a primit în schimb sau de cât de mult. Nu ţine cont de câtă depărtare s-a aşezat între persoana ce îndrăgeşte sau câtă răceală, la fel cum sclipirea din ochii celui îndrăgostit nu-şi pierde din fascinaţie cand întâlneşte privirea iubitei.

Dragostea nu cere nimic în schimb, dragostea este dragoste. Primeşte tot, de la ceva microscopic şi material până la ceva cu adevărat frumos şi sufletesc.Dragostea se sacrifică, iartă, face tot pentru persoana-i dragă; de la dăruire totală până la distrugere. Nu poate fi înţeleasă, nu poate fii cântată, scrisă, povestită sau orice altceva prin care oamenii ar încerca să o arate, să găsescă o explicaţie ştiinţifică sau să o dăruiască pe deplin. Mereu există mai mult şi mai mult.

Dragostea niciodată nu încetează, dragostea îşi găseşte rădăcini în orice, dragostea este infinită.

Găseşte putere în persoana dragă şi continuă oricât de greu sau imposibil ar fi.Dragostea este un sentiment, un sentiment din care se nasc toate simţirile firii omeneşti.

 "Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire." 

-Octavian Paller