Dragostea. Un titlu absurd.

Dragostea nu tine cont de limitele timpului sau ale spatiului, nu tine cont de cele omenesti sau neomenesti. Nu ţine cont de cât de mult sufletul pe care l-a luat în grija a fost rănit, de cat de mult a dăruit fără să primească, de cat de puţin a primit în schimb sau de cât de mult. Nu ţine cont de câtă depărtare s-a aşezat între persoana ce îndrăgeşte sau câtă răceală, la fel cum sclipirea din ochii celui îndrăgostit nu-şi pierde din fascinaţie cand întâlneşte privirea iubitei.

Dragostea nu cere nimic în schimb, dragostea este dragoste. Primeşte tot, de la ceva microscopic şi material până la ceva cu adevărat frumos şi sufletesc.Dragostea se sacrifică, iartă, face tot pentru persoana-i dragă; de la dăruire totală până la distrugere. Nu poate fi înţeleasă, nu poate fii cântată, scrisă, povestită sau orice altceva prin care oamenii ar încerca să o arate, să găsescă o explicaţie ştiinţifică sau să o dăruiască pe deplin. Mereu există mai mult şi mai mult.

Dragostea niciodată nu încetează, dragostea îşi găseşte rădăcini în orice, dragostea este infinită.

Găseşte putere în persoana dragă şi continuă oricât de greu sau imposibil ar fi.Dragostea este un sentiment, un sentiment din care se nasc toate simţirile firii omeneşti.

 "Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire." 

-Octavian Paller