Acum plangea in fata stelelor, iar lumina blanda a lunii cadea usor pe foaia alba de hartie. Era singura in acea camera intunecata. Isi plangea dorul si avea nevoie de glasul lui linistitor. Isi amintea vorbele lui... isi amintea felul in care o facea sa se simte in zilele in care era langa ea, o facuse sa traiasca pentru el. O facuse a lui.
Cateodata, ii placea singuratatea, nu-i mai placeau oamenii... plecarea lui o lasa rece. O durea, iubirea lui nu mai era ca s-o aline. Nu mai ramansese nimic.
Green Day - Viva la Gloria ( Little Girl )
Şi, totuşi, rămânsese prezentă... absenţa lui.
RăspundețiȘtergereFrumos paradox.
RăspundețiȘtergere