luni, 25 iunie 2012

Black Tears.


Unele rani ale inimii nu se vindeca niciodata si te fac sa-ti amintesti anumite lucruri din trecut ce credeai ca sunt uitate demult, la fel cum atunci cand te uiti la o cicatrice a unei rani fizice iti amintesti cum ai capatat-o. Mi-e teama ca aceasta rana este una din cele pe care timpul nu le poate vindeca oricat de mult ar astupa trecutul, caci golul ce ma doare mereu cand respir nu se poate umple cu alta iubire, inafara de a ta.
 Incapatanarea de a fi numai tu, mereu... in acest moment nu e buna, asa-i? Imi pare rau, nu am ce face, asa suntem toti cand tinem cu adevarat la cineva.
 Imi urasc firul rosu al destinului... ma intreb daca in aceste vremuri mai exista. Daca l-as gasi pe el si l-as refuza din cauza unei amintiri, totul ar fi impotriva mea? Sau am sfarsi amandoi singuri... cautand de unde apa n-are pesti?
 Mereu incep prin a crede si sfarsesc prin a fi dezamagita de ceea ce am crezut, deja m-am obisnuit. Din asta ar trebui sa invat ca dragostea nu este pentru mine sau sa continui sa sper sfarsind mereu, mereu intr-o durere abisala? Am incetat sa cred inca din ziua aceea, dar tu m-ai facut sa cred.. pe moment.

-De fiecare data cand esti aici ma simt bine, dar imediat ce pleci... simt ca esti asa departe si doare. -
[ Mi-am pierdut speranta din ziua in care golul din inima mea a devenit de nesuportat. 
Golul lipsei tale. ]
 
  E gresit sa iubesti? 

14 comentarii: