Ce credeam ca odata s-a terminat a venit inapoi vrand sa ma omoare pe dinauntru ca de obicei, iar plansul imi este interzis sa-l arat. Singura mea liniste sunt aceste randuri scrise printre lacrimile inimii. Ce ar putea sa doara atat de mult? O prietenie pierduta sau raceala din vorbele unui fost prieten? (just friends...) Ironic, patetic sau pur si simplu prea ciudat? prea dureros...Acest joc nu este corect, nimeni nu m-a intrebat daca vreau sa joc acest rol, nimeni nu m-a intrebat ce personaj as vrea cu adevarat sa fiu, daca m-ar fi intrebat...as fi ales sa fiu un norisor. Acel nor care aduce ploaia cand pamantul este prea uscat, acel nor care te apara de razele soarelui cand e prea puternic, acel nor care atat timp cat esti aproape de cer nu te scoate niciodata din priviri si te urmareste incet. Sau pur si simplu...as vrea sa fiu ceva inofensiv si care nu poate fi distrus. [ O piatra? nu...e prea puternica pentru mine...nici de-as vrea n-as putea rezista atat de mult, dar la nevoie...orice e posibil. ]
Aici imi inchei randurile, chiar daca totusi...mereu ar fi inca ceva de spus ce se uita, iar chiar atunci cand ai vrea sa-l spui/scrii ar fi prea tarziu.
p.s. I know you'll never know that...but I still want to be friends again, Deleted.
Viata nu este niciodata corecta/justa.
RăspundețiȘtergere'Ce credeam ca odata s-a terminat a venit inapoi'- mi-ai descris destul de bine gandurile si sentimentele actuale !
RăspundețiȘtergerePrin asta trec si eu :) AM ajuns sa aud de la persoana care imi spunea odata ca o sa-mi fie tot timpul alaturi , doar vorbe gen "nu mai ma ce discuta cu tine"
RăspundețiȘtergereSUPERB post ! chiar m-a emotionat . felicitari !
Prieteni. Cum ii gasim si cum ii pierdem? Cum ii recunoastem din atata lume?
RăspundețiȘtergereIti inteleg sentimentele, si de aia stiu si ca vorbele sunt de prisos. Prieteni sunt, trebuie doar sa i gasim, sa i recunoastem si sa ne invete cineva cum sa i pastram sau..poate sa i invete cineva cum sa nu mai plece.
@. Juelle: Ar fi prea frumos sa ii invete cineva cum sa nu mai plece si..prea usor.
RăspundețiȘtergere@. Mishi: multumesc ^^
@. Blair: mi-as fi dorit sa-ti descriu numai sentimente de fericire.
@. Tibi: yep...niciodata, sau..asa se zice.
E ciudat cum timpul pare relativ si totusi absolut. Niciodata, mereu, devreme, tarziu... toate sunt la fel si totusi atat de diferite.
RăspundețiȘtergere