De cateva zile, ma gandesc incontinuu la tine si...as vrea sa sti cat de dor imi e de tine, cat de dor imi e sa stau pana dimineata langa tine incapatanandu-ma sa nu te las singur; cat de dor imi e de imbratisarea ta calda. Mi-e dor sa pretind ca stau in bratele tale si tu in ale mele, sa ma simt protejata de cuvintele tale blande...Iar, mi-e teama sa-ti marturisesc toate acestea din pricina ca, nimic din cuvintele mele n-ar mai insemna ceva pentru tine, sau ai fi pasiv la tot ce ti-as dezvalui. Mi s-ar frange inima.
[ Nu stiu de ce toate acestea si, de ceva timp, totul mi se pare fara noima, deci..n-as putea raspunde nici aici.]
" Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate plans. "
Ba da, ştii. La fel cum, poate, ştie şi el: încă-l iubeşti...
RăspundețiȘtergereÎmi era dor de tine, Ana, abia aştept să-ţi citesc postările ^_^